Perfecțiunea este potențialul nostru, nu prezentul nostru

woman_perfect_eventually

Aflându-mă în vizită la prietena mea, Paula, o priveam cu admirație în timp ce, simultan, gătea paste făcute în casă pentru cină, își legăna pe șold bebelușul care plângea și asculta cu atenție solicitările repetate ale copilului ei în vârstă de trei ani. Pentru mine, ea arăta ca o femeie perfectă: calmă, fericită și concentrată atât pe nevoile copiilor ei, cât și pe nevoile mele, în timp ce pregătea în grabă o masă mai bună decât am pregătit eu vreodată în viața mea.

Vă puteți imagina surpriza mea când m-am uitat pe rețelele de socializare, câteva zile mai târziu, și am văzut-o împărtășind cât de greu îi era din cauză că se compara cu alte mame, avea depresie post-partum și simțea că nu face suficient de mult pentru familia ei.

M-am gândit la perfecțiune, acel standard imposibil pe care mă străduiam să-l ating și despre care am crezut că orice femeie din jurul meu îl dobândise în totalitate. Știam că Hristos ne-a poruncit să fim „desăvârșiți, după cum și Tatăl [nostru] cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48), iar eu îmi doream cu adevărat să fiu. Însă, mi-am dat seama că desăvârșirea pe care eu și Paula o căutam era, probabil, legată mai mult de timp decât de destinație.

Cred că într-o zi vom fi surprinși și uimiți să descoperim cât de diferită este înțelegerea noastră despre perfecțiune față de ceea ce ne-a învățat Salvatorul despre aceasta.

 

CE CREDEAM CĂ ESTE PERFECȚIUNEA

Conceptul meu privind femeia perfectă provenea din ceea ce am văzut la toate femeile din viața mea.

Prietenele mele, pe care le adoram și despre care aveam întotdeauna cele mai bune impresii.
Mama mea, față de care m-am simțit atât de îndatorată.

Și, apoi, cele mai minunate formatoare de opinie pe care le urmăream pe rețelele de socializare.

Pentru mine, și în acord cu rețelele de socializare, aceasta este ceea ce constituia femeia perfectă:

  • atractivă;
  • frumoasă;
  • de succes;
  • casă curată;
  • mereu pozitivă;
  • căsătorită;
  • copii îmbrăcați bine;
  • călătorește în lume;
  • nu cumpără niciodată mai mult decât are nevoie, dar are toate lucrurile pe care le dorește;
  • nu poartă pijamale când merge la magazin.

Bineînțeles, nu mă încadram zilnic în această listă. Și simțeam de parcă nimic altceva decât perfecțiunea nu conta – puteam fie să fiu perfectă, fie să fiu sortită eșecului.

Însă, mi-am dat seama că așteptarea mea de a fi perfectă nu era deloc ceea ce mi-a poruncit Hristos să fiu.

 

CE ESTE PERFECȚIUNEA

Nu cred că Dumnezeu este preocupat de cât de impecabilă este casa mea, de țările în care am călătorit sau de faptul că știu sau nu să fac paste făcute în casă.

Dumnezeu este preocupat de fericirea mea, de fericirea familiei mele și de salvarea noastră eternă.

Când Hristos a spus: „Fiți, dar, desăvârșiți”, El nu mi-a spus să încerc în mod constant să ating un standard imposibil. El mă ajuta să-mi văd potențialul divin. El îmi cerea să privesc înainte spre un viitor glorios. După cum președintele Russell M. Nelson a spus: „Perfecțiunea este în curs de realizare. Se va produce în întregime doar după înviere și numai prin intermediul Domnului. Îi așteaptă pe toți care Îl iubesc și țin poruncile Sale” („Perfection Pending”).

Realizarea perfecțiunii nu înseamnă să fii ca scoasă din revistă. Nu este impecabilă. Realizarea perfecțiunii nu este nici măcar lipsită de greșelile din trecut.

Perfect, așa cum este folosit în scripturi, înseamnă a fi desăvârșit, finalizat sau complet dezvoltat. Cu alte cuvinte, pentru a deveni perfectă, trebuie să fiu mântuită. Trebuie să fiu plină de dragoste. Trebuie să fiu vindecată prin Hristos.

Cred că aceste lucruri sunt mai aproape de ceea ce se definește a fi o persoană bună, care într-o bună zi va fi „[perfectă] în Hristos” prin harul lui Dumnezeu:

  • îi iubește pe cei din jurul ei;
  • dorește ce este mai bine pentru familia ei;
  • este acolo pentru alții;
  • are grijă de ea (a trage un pui de somn este bine!);
  • este atentă la propriile nevoi;
  • este răbdătoare cu ea însăși;
  • este blândă și plină de pocăință;
  • se străduiește să progreseze.

Dumnezeu poate face multe cu noi atunci când facem cu seriozitate tot ce putem ca să-L urmăm și să slujim copiilor Săi.

Am găsit multă alinare în aceste cuvinte ale vârstnicului Jeffrey R. Holland: „Cred că Isus nu a intenționat ca predica Lui despre acest subiect să fie o mustrare pentru neajunsurile noastre. Nu, eu cred că El a intenționat ca aceasta să fie o dovadă cu privire la cine și ce este Dumnezeu Tatăl Veșnic și la ce putem realiza alături de El în eternitate” („Fiți, dar, desăvârșiți – în cele din urmă”).

Prin urmare, fiți, dar, pline de dragoste.
Fiți, dar, răbdătoare cu alții și cu voi însevă.
Fiți, dar, umile, dornice să vă pocăiți și aduceți neajunsurile voastre la Dumnezeu ori de câte ori simțiți că sunteți „sortite eșecului”.

Într-o zi, veți fi perfecte prin Hristos – și cine știe cum arată aceasta în viața viitoare? Dar știu că pot fi cea mai bună versiune a mea astăzi, pe măsură ce cresc pentru a deveni mai asemănătoare lui Dumnezeu.