Având în vedere complexitatea lumii de astăzi, faptul de a ajunge să ne bizuim pe forțele proprii poate părea adesea un scop ce nu poate fi atins. Cu toate acestea, dacă este privit din perspectiva credinței, devine un scop posibil de realizat. Manualul general de instrucțiuni definește bizuirea pe forțele proprii ca fiind „capacitatea, angajamentul și efortul de a îndeplini nevoile spirituale și materiale proprii și cele ale familiei”[1]. Scripturile sunt o sursă bogată de exemple despre modul în care copiii lui Dumnezeu pot ajunge să se bizuie pe forțele proprii. Gândiți-vă la odiseea familiei lui Lehi prin pustiu. Lehi și-a lăsat în urmă toate bogățiile pentru a urma voia Domnului. Cu siguranță, deși greutățile din pustiu au fost ușurate de îndrumarea lui Dumnezeu – sub formă de viziuni, vizite ale îngerilor și călăuzire oferită de Liahona – pustiul tot a rămas un loc îngrozitor și călătoria acestor oameni a fost plină de provocări. Un episod deosebit de tulburător este relatat în Cartea lui Mormon, când Nefi își rupe, din greșeală, arcul de oțel și se întoarce în tabăra lui Lehi fără hrană. În fața unei astfel de adversități grave, toți membrii familiei lui Lehi, inclusiv Lehi, încep să cârtească împotriva Domnului. Logic, fără un arc funcțional, nu puteau obține hrană și puteau pieri. Însă, Nefi se ridică deasupra ispitei de a cârti și își pune încrederea în Domnul. Ca semn al acestei încrederi, Nefi face un arc și o săgeată de lemn din resursele disponibile limitate și îl roagă pe tatăl său, care între timp s-a pocăit, să-L întrebe pe Domnul, în calitatea sa de profet, unde poate găsi hrană. Revelația vine prin Liahona, iar Nefi obține hrană din abundență.[2]
Nefi a pus în practică, în mod eficient, principiile bizuirii pe forțele proprii. Cum putem face la fel în zilele noastre? Care ar putea fi propriul nostru semn către Domnul că avem încredere în El așa cum a făcut Nefi? Din perspectivă temporală, ne putem face „un arc și o săgeată din lemn” începând un program educațional sau pornind o afacere. Parcurgând broșura Calea mea către bizuirea pe forțele proprii și alăturându-ne unui grup de bizuire pe forțele proprii al Bisericii, ne putem privi activitățile temporale dintr-o perspectivă spirituală mai largă. Primim mai multă lumină asupra aspectelor temporale când le privim din perspectiva credinței. În acest context spiritual, un semn deosebit de relevant pentru Domnul al încrederii noastre în El este faptul de a trăi conform legii zeciuielii în timp ce facem tot ce ne stă în putință în calitatea noastră de întreținători. Cei mai mulți dintre membrii Bisericii sunt conștienți de promisiunea lui Dumnezeu în legătură cu binecuvântările privind abundența temporală oferite celor care se supun legii zeciuielii, așa cum a fost revelată prin profetul Maleahi: „… puneți-Mă astfel la încercare… dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor…”[3]. Într-o revelație modernă, Domnul a stabilit că zeciuiala este necesară pentru „[sfințirea] ținutului Sionului” și, în cele din urmă, ca fiind indispensabilă chiar pentru clădirea Sionului: „… dacă poporul Meu nu respectă această lege… iată, adevărat, vă spun vouă, nu va fi pentru voi un ținut al Sionului”[4]. Sionul este locul sfânt în care cei cu inima pură se adună și trăiesc în neprihănire.[5] Sionul „nu poate fi clădit decât pe principiile legilor împărăției celestiale”[6] și este un loc de apărare și refugiu.[7]
Gândindu-ne la aceste revelații, ne putem întreba: Doresc să contribui la clădirea Sionului? Poate faptul de a trăi potrivit legii zeciuielii să fie un semn pentru Domnul că am încredere în El? Înțeleg eu că o lege celestială este, alături de altele, ceea ce mă va ajuta să fiu demn de bucuria vieții eterne? Respectarea legii zeciuielii ne-a adus, mie și familiei mele, nenumărate binecuvântări. Mă rog ca noi toți, sfinții Domnului, să facem din zeciuială sprijinul nostru temeinic în eforturile noastre de a ajunge să ne bizuim pe forțele proprii din punct de vedere temporal și – în cele din urmă – din punct de vedere spiritual.
[1] Manualul 2: Administrarea Bisericii [2010], 6.1.1.
[2] 1 Nefi 16:18-32
[3] Maleahi 3:10-12
[4] D&L 119:5-6
[5] D&L 101:16-22
[6] D&L 105:5
[7] D&L 115:6
