Din primele zile ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, membrii s-au luptat cu boli, maladii și pandemii, a spus istoricul Richard E. Turley jr.
Fostul istoric asistent al Bisericii și director general al Departamentului pentru Afaceri Publice al Bisericii a spus că sfinții din zilele din urmă din perioada de început au făcut tot ce au putut pentru a preveni și vindeca bolile.
Dânsul a spus: „Unul dintre lucrurile pe care îl învățăm despre boala COVID-19 este că există unele lucruri simple care pot fi făcute și mi se pare fascinant că exemplele din trecut ne arată conducători ai Bisericii care își sacrifică, deseori, propriul confort și, în unele cazuri, propria sănătate, pentru a-i ajuta pe alții”.
Când numărul de cazuri de COVID-19 a început să crească pe suprafața globului și Prima Președinție a îndemnat membrii să folosească măști de protecție și să se vaccineze, Turley a vorbit cu cei de la publicația Church News despre lecțiile trecutului. „Istoria, ca toate disciplinele, are foarte puțină valoare dacă nu este pusă în practică într-un mod prin care să facă bine”, a spus dânsul.
Dânsul a împărtășit o prezentare generală despre modul în care conducătorii Bisericii din perioada de început și din zilele noastre au reacționat la pandemii.
- Între anii 1811 și 1814, familia lui Joseph Smith sr. și a lui Lucy Mack Smith s-a confruntat cu o epidemie majoră de febră tifoidă, care a afectat comunitatea din valea râului Connecticut, unde locuiau, a spus Turley. „Toți cei șapte copii ai familiei Smith s-au molipsit”, a spus dânsul. „Joseph [jr.] a avut un caz deosebit de sever. A rămas cu o afecțiune la picioare, pe care o numim astăzi osteomielită. Părinții lor au făcut tot ce au putut pentru a-și salva copiii.” Joseph a suferit o operație experimentală care i-a salvat piciorul și viața.
- În luna martie a anului 1832, când Joseph și Emma Smith au adoptat gemeni care au contractat pojar, Joseph și Emma au făcut tot ce au putut pentru a-i îngriji pe acei gemeni bolnavi de pojar, „când o gloată a dat buzna în casă, l-a târât afară pe Joseph, l-a dezbrăcat de haine, l-a bătut rău și l-a acoperit cu smoală și cu pene”. Câteva zile mai târziu, fiul lor geamăn a murit din cauza complicațiilor pojarului, probabil agravate de stresul acelui atac.
- La sfârșitul anilor 1820, o pandemie de holeră a măturat pământul. Primul număr al ziarului Bisericii, numit Evening and Morning Star, a alocat pandemiei un spațiu substanțial. „Tipograful Bisericii, William W. Phelps, a declarat: «Dacă vreodată molima s-a plimbat în întuneric sau distrugerea a nimicit în miezul zilei, acum este acel moment»”, a spus Turley. „Într-un număr ulterior, el a declarat: «Niciodată de la potop, dacă ne gândim bine, Domnul nu a trimis astfel de molimă sau distrugere peste întregul pământ dintr-o dată, dar holera este un semn serios pentru lumea care se miră că va fi astfel»”. Turley a spus că boala avea să continue să facă ravagii printre membrii Bisericii timp de decenii. În timpul Taberei lui Israel, numită, de asemenea, Tabăra Sionului, Joseph Smith și alții au fost afectați de boală și 13 participanți la Tabăra Sionului au murit.
- în anul 1839, când Joseph Smith și alți sfinți din zilele din urmă din perioada de început s-au stabilit în Nauvoo, ei s-au îmbolnăvit de malarie – o boală declarată de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor drept „una dintre cele mai severe probleme de sănătate publică din întrega lume”. Turley a spus că Joseph și soția lui, Emma, și-au transformat casa de bârne în spital pentru cei care erau bolnavi, riscându-și propria sănătate.
- La sfârșitul anilor 1840 și mare parte din anii 1850, holera a afectat membrii Bisericii, în special companiile care au călătorit spre Valea Salt Lake pentru a se alătura sfinților din zilele din urmă din perioada de început. Pentru a reduce sau preveni izbucnirea epidemiei, președintele Bisericii, Brigham Young, i-a scris „conducătorului care supraveghea imigrarea și l-a îndrumat să schimbe ruta companiilor pentru a nu mai trece prin New Orleans și porturile estice sau să-i îndemne să călătorească în timpul anotimpurilor din an în care holera nu era predominantă”, a spus Turley.
- În timpul pandemiei de gripă din 1918 și 1919, Biserica a făcut pașii necesari pentru a preveni răspândirea bolii, inclusiv anulând sau modificând adunări. Prima Președinție a îndrumat familiile să aibă grijă de membrii lor, acolo unde a fost posibil, permițând lucrătorilor de la Crucea Roșie să-i ajute pe alții. „De la începutul anului 1912, conducătorii Bisericii au îndrumat trecerea de la o cupă comună de împărtășanie, care fusese tradiția de la înființarea Bisericii, la cupe individuale pentru împărtășanie, dar congregațiile locale au fost oarecum lente în a adera la această îndrumare. Pandemia de gripă a accelerat această tranziție.
- Poliomielita a afectat mulți oameni la mijlocul secolului XX, inclusiv pe Boyd K. Packer, care a devenit mai târziu președintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. El a suferit efectele bolii pe tot parcursul vieții sale. În anul 1956, Prima Președinție a transmis o scrisoare în care încuraja vaccinarea misionarilor. În ultimul paragraf, președintele David O. McKay, președintele Steven L. Richards și președintele J. Reuben Clark au scris: „În ultimii ani, am avut un număr tragic de îmbolnăviri de poliomielită în misiuni și avem încrederea că misionarii și părinții lor își vor da seama că este înțelept să ia toate măsurile de precauție pentru a evita tragediile de acest fel.”
- În anul 1976, în timp ce gripa porcină mătura lumea, Prima Președinție a transmis o altă îndrumare, încurajând membrii Bisericii să ia în considerare, cu multă grijă, beneficiile și riscurile potențiale ale faptului de a fi vaccinat. În paragraful final, dânșii au scris: „Din cauza naturii cuprinzătoare a acestei campanii de imunizare și a costului mare care îi este asociat, sunt căutați voluntari în zonele locale pentru a ajuta la realizarea vaccinării. Membrii Bisericii care sunt calificați din punct de vedere tehnic și care se simt înclinați să facă astfel sunt încurajați să ofere orice fel de slujire în comunitate pe care o pot oferi, pentru a ajuta în această campanie de imunizare împotriva gripei”.
- În anul 1978, Prima Președinție a transmis o îndrumare care a exprimat îngrijorarea că părinții nu își imunizau copiii împotriva bolilor copilăriei. Prima Președinție a scris: „Rapoartele conform cărora un număr tot mai mare de copii nu sunt imunizați împotriva bolilor copilăriei care pot fi prevenite ne îngrijorează profund… Îi îndemnăm pe membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă să-și protejeze copiii prin imunizare”.
În încheiere, Turley a spus: „Istoria, ca toate disciplinele, are foarte puțină valoare dacă nu este pusă în practică într-un mod prin care să facă bine și cred că cercetarea pe care am făcut-o despre istoria pandemiilor mă convinge că binele pe care îl putem desprinde din aceasta este să învățăm din istorie”.