Trebuie să avem mereu o rugăciune în inima noastră. Dar înseamnă ceva să rostești cuvintele și, pentru mine, să le rostesc cu glas tare. Sunt multe lecții de învățat din experiența trăită în Dumbrava Sacră. Și, nu în ultimul rând, este opoziția cu care s-a confruntat Joseph înainte de mărețul moment revelator în care au apărut Tatăl și Fiul. Joseph a spus că și-a adunat toată puterea. A dat tot ce avea. Astfel, aceasta este o lecție foarte bună pentru noi, toți, despre rugăciunea puternică, insistentă, plină de hotărâre. Să luptăm pentru a învinge. Fie că este vorba de opoziția dușmanului sau grijile zilei ori distragerile din mintea noastră.
Cred că una dintre lecțiile pe care le învăț din aceasta este un memento personal că am nevoie să rostesc cuvintele. Rugăciunea este o expresie a inimii. Și ne putem ruga în tăcere, trebuie să ne rugăm în tăcere și trebuie să avem mereu o rugăciune în inima noastră. Dar înseamnă ceva să rostești cuvintele și, pentru mine, să le rostesc cu glas tare. Astfel, mi se amintește să nu mă mulțumesc cu o rugăciune superficială.
Trebuie să dedicăm timp suficient, să acordăm prioritate timpului în care putem rosti cuvintele. Îngenuncheați unde puteți, exprimați-vă cu glas tare. Și stabiliți cu adevărat acea comunicare.
Putem amâna rugăciunea de seară până la 11:30, când suntem epuizați după o zi lungă. Și ne alegem cu o rugăciune spusă cu jumătate de inimă înainte de a ne trânti în pat. Aș spune să mutăm acea rugăciune mai devreme, când suntem alerți și atenți și ne putem gândi la ea și să fim puternici. Aceasta trebuie să fie o exprimare foarte importantă.
Și organizându-ne viața puțin mai bine, cred că putem ajunge la acea comunicare verbală cu Domnul.
#HearHim, #AscultăL
