Mă înfior gândindu-mă la ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi continuat pe acea cale. Viața noastră ar fi fost foarte diferită. Pentru a auzi șoaptele oricui, inclusiv ale Spiritului, cu cât ești mai aproape, cu atât mai bine. Este mai ușor să auzi. Constat că, pe măsură ce mă apropii de El, am o dorință din ce în ce mai mare de a fi ca El. Și, cu cât încerc mai mult să devin ca El, cred că este mai ușor pentru El să comunice cu mine. Sunt acele acțiuni personale de devotament și dorința de a face lucrurile pe care Spiritul ne îndeamnă să le facem. Tânăr fiind, îmi plăcea întotdeauna să merg la Biserică. După facultatea de medicină, când am început stagiatura, eram foarte ocupat. Ceea ce am descoperit atunci este că mă îndepărtam de lucrurile care îmi aduseseră mereu pace și mă aduseseră mai aproape de Spirit.
Într-o duminică, îmi amintesc foarte bine, la sfârșitul anului de stagiatură, știam că, dacă mă grăbeam duminica, puteam merge cu Ruth și Ashley la biserică. Așa că am hotărât să trag de timp. Astfel încât ele să plece iar, apoi, eu să merg acasă, să mă așez în pat și să dorm. Și am făcut acest lucru. Când am ajuns acasă și m-am întins, așteptam cu nerăbdare să trag un pui de somn și nu am putut dormi pentru că mi-am dat seama că mărturia și entuziasmul pe care le avusesem întotdeauna – mereu mi-a plăcut să merg la biserică – nu mai existau. Nu mai simțeam acel entuziasm. Îmi amintesc că m-am ridicat de pe canapea, am îngenuncheat și m-am rugat pentru iertare și am promis lucrurile pe care aveam să le fac.
Sunt acele acțiuni personale de devotament, de a te ruga mereu, în fiecare zi, de a citi mereu din scripturi. A doua zi, am luat cu mine la spital un exemplar al Cărții lui Mormon pentru a putea citi din scripturi în fiecare zi, indiferent de situație. Am făcut o listă cu lucruri de făcut, inclusiv a mă ruga de cel puțin două ori pe zi și m-am asigurat că ajung la biserică de fiecare dată când aveam ocazia. Și, apoi, în doar câteva săptămâni, entuziasmul și căldura mărturiei au revenit.
#HearHim, #AscultăL
