Conducătorii Bisericii se concentrează asupra lui Isus Hristos în cadrul adunării de devoțiune anuală organizată cu prilejul Crăciunului

Președintele Nelson, vârstnicul Holland și alții se adresează sfinților din zilele din urmă

2020-First-Presidency-Christmas-Devotional

În cadrul adunării de devoțiune organizată de Prima Președinție cu prilejul Crăciunului din anul 2020, profetul și alți trei conducători ai Bisericii au vorbit despre dragostea, pacea, cunoașterea și bucuria care rezultă din faptul de a-L urma pe Isus Hristos.

Vorbitorii de duminică, 6 decembrie, au fost: președintele Bisericii, Russell M. Nelson; vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli; vârstnicul Brent H. Nielson, din Președinția celor Șaptezeci; și sora Rebecca L. Craven, a doua consilieră din Președinția generală a Tinerelor Fete. Dânșii au vorbit din Teatrul Centrului de conferințe al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din Piața Templului. Selecțiunile muzicale interpretate de Tabernacle Choir at Temple Square au fost înregistrare anterior, în cadrul adunărilor de devoțiune desfășurate cu prilejul Crăciunului din anii trecuți.

Rezumatul fiecărei cuvântări se găsește mai jos.

Președintele Russell M. Nelson: În această perioadă a Crăciunului, „să ne concentrăm atenția asupra Salvatorului”

Profetul le-a mulțumit sfinților din zilele din urmă pentru reacția lor la mesajul său video din data de 20 noiembrie de a împărtăși recunoștință pe rețelele de socializare și de a-I mulțumi lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.

Președintele Nelson i-a încurajat pe toți să se concentreze asupra lui Isus Hristos în timpul acestei perioade de Crăciun, care este dificilă din cauza pandemiei COVID-19.

„În acest an fără precedent, când practic fiecare persoană din lume a fost afectată de efectele unei pandemii mondiale, nu putem face nimic mai important în această perioadă a Crăciunului decât să ne concentrăm atenția asupra Salvatorului și asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat darul vieții Sale pentru fiecare dintre noi”, a spus președintele Nelson. „Tatăl nostru Ceresc iubitor «atât de mult a iubit… lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică» (Ioan 3:16, subliniere adăugată). Fiul lui Dumnezeu ne-a promis atunci: «Oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată» (Ioan 11:26). Ce daruri de nedescris, incomparabile de la Tatăl și Fiul!”

Profetul a încheiat cu o binecuvântare oferită tuturor celor care vizionau sau ascultau adunarea de devoțiune.

„Fie ca dumneavoastră și familia dumneavoastră să fiți binecuvântați cu pace, cu o capacitate sporită de a auzi glasul Domnului și să primiți revelație cu o capacitate sporită de a simți cât de mult vă iubesc Tatăl și Fiul Său, că Le pasă de dumneavoastră și sunt pregătiți să-i îndrume pe toți aceia care Îi caută”, a spus președintele Nelson.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland: „Visele nopții”

Vârstnicul Holland a subliniat importanța faptului că evenimentul nașterii lui Isus a avut loc în timpul nopții, „acea perioadă în care mușchii se relaxează și ne putem odihni de oboseală, când rugăciuni sunt rostite, revelația este așteptată și este cel mai probabil ca ființe divine să fie prin apropiere. Și, o dată pe an, noaptea este timpul în care copiii de-abia își pot închide ochii datorită entuziasmului care clocotește înăuntrul lor pentru că știu că mâine va fi Crăciunul. Da, oricât de grea ar fi fost ziua noastră, visele dulci din timpul nopții pot îndrepta totul”. Dânsul a citat din cartea vârstnicului Parley P. Pratt, intitulată Key to the Science of Theology (Cheia înțelegerii teologiei) (1855). „Dumnezeu a revelat multe instrucțiuni importante… prin intermediul viselor… [atunci] nervii [sunt] neîntinși și întreaga omenire muritoare este adormită tăcut în [somn] liniștit, iar… organele spirituale… conversează cu Dumnezeirea… cu îngeri și cu spiritele oamenilor neprihăniți făcuți perfecți”, a scris Pratt.

„Astfel s-a întâmplat și în această noapte de venerație plină de admirație”, a încheiat vârstnicul Holland, „în care, cu adevărat, «[speranțele] mult [așteptate]» s-au împlinit în visele din Betleem”.

Vârstnicul Brent H. Nielson: „Domn al păcii (Isaia 9:6)”

Vârstnicul Nielson a vorbit despre cei patru ani de serviciu militar ai tatălui său în cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul căruia a avut parte de un Crăciun extrem de deprimant din pricina treburilor războiului, unei cine sărăcăcioase și neprimirii niciunui dar prin poștă.

„Speranța mea în această perioadă a Crăciunului este că, indiferent de circumstanțele noastre, indiferent de locul în care ne aflăm și indiferent de modul în care am putea fi separați de familie sau prieteni, ne vom aduce aminte că El, Salvatorul Isus Hristos, este darul”, a spus vârstnicul Nielson. „[Și] că, pe măsură ce venim la El, El ne va ușura poverile; și, că ÎL putem descoperi, așa cum L-a descoperit tatăl meu în mijlocul unui război cumplit. Salvatorul a spus: «Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte». Pe măsură ce ne încredem în El, vom găsi pace și fericire, indiferent de circumstanțele noastre actuale.”

Sora Rebecca L. Craven: „O mângâiere și o îmbrățișare cerească”

Sora Craven a împărtășit o întâmplare despre fiica sa care a fost alinată de o asistentă medicală care i-a oferit o pătură călduroasă în timp ce soțul ei era supus unei intervenții chirurgicale. „[Asistenta medicală] a învelit-o pe fiica noastră cu pătura și i-a spus: «Simt că ai nevoie de o îmbrățișare cerească». Mielul lui Dumnezeu, cunoscut și drept Păstorul cel Bun, cunoaște pe fiecare din turma Sa. În momentele în care avem nevoie, El trimite deseori îngeri pământeni, precum asistenta medicală plină de compasiune care a fost trimisă la fiica noastră, să ne cuprindă și să ne îmbrățișeze în brațele dragostei Sale. El a venit pe pământ pentru a aduce pace și înțelegere între toți oamenii. El îi mângâie pe cei care au nevoie să fie mângâiați și jelește împreună cu cei care jelesc.

Într-o lume care are atâta nevoie de pace”, a concluzionat dânsa, „cuvintele noastre blânde, faptele noastre pline de compasiune și bunătate pot fi modul în care îi înfășurăm pe alții într-o pătură caldă, în care să se simtă mângâiați. Am ajuns să înțeleg că, cu cât acționăm mai mult conform îndemnurilor de a le sluji altora, cu atât mai multe pături cerești ne dă Domnul să împărtășim.”