Caritatea, dragostea pură a lui Hristos 

Isaia, profețind despre misiunea Salvatorului Isus Hristos, a spus: „El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați”1. 

Alma, după ce a fugit de preoții regelui Noe, a continuat să propovăduiască Evanghelia în ascuns. Cei care au crezut l-au urmat la apele Mormon, unde mulți și-au exprimat dorința de a fi botezați. Alma le-a explicat atunci ce înseamnă cu adevărat să fii ucenic al lui Isus Hristos: „Să purtați greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare… să jeliți împreună cu cei care jelesc; da, și să-i mângâiați pe aceia care au nevoie să fie mângâiați”2. 

Aceste mesaje asemănătoare ilustrează faptul că experiența noastră în viața muritoare aduce pentru fiecare dintre noi încercări și suferințe și că avem o responsabilitate sacră de a ne îngriji unii de alții în astfel de momente. 

Cu mulți ani în urmă, fiul nostru, care avea atunci patru ani, a fost implicat într-un accident grav, departe de casă. Când starea lui de sănătate a devenit suficient de bună pentru a fi transferat la un spital local, am găsit în ușă o scrisoare de la o soră dragă din ramura noastră, în care era scrisă lista cu cine va aduce mâncare în fiecare zi, cine va duce și va aduce ceilalți copii ai noștri de la școală, cine se va ocupa de rufe, etc. Câteva zile mai târziu, și soția mea a ajuns la spital, unde a dat naștere fiului nostru cel mai mic. Cu soția mea într-o parte a spitalului, fiul nostru în cealaltă parte a spitalului și alți patru copii de îngrijit acasă, gestul acelei surori – care a anticipat nevoile noastre și a sărit în ajutor – a fost atât de prețuit în acele șase săptămâni dificile. 

Dar ce facem în acele momente când ni se cere să-i iubim și să avem grijă de cei pe care nu îi cunoaștem, care sunt diferiți de noi sau care poate trăiesc în moduri cu care nu suntem de acord? Ce facem cu aceia care, poate, par să nu merite ajutorul nostru? În astfel de situații, președintele M. Russell Ballard ne-a amintit: „Trebuie să-i îmbrățișăm cu compasiune pe toți copiii lui Dumnezeu și să eliminăm orice prejudecată, inclusiv rasismul, sexismul și naționalismul”3. 

Recent, citeam o postare pe rețelele de socializare despre un politician local, dintr-o altă parte a lumii, care a murit de cancer. Unele comentarii exprimau regrete sincere, iar altele, venite din partea unor persoane care, evident, nu fuseseră de acord cu politicile sale, erau lipsite de compasiune. Atunci cineva a scris următoarele cuvinte care mi s-au părut deosebit de profunde: „Nu avem empatie față de oameni pentru cine sunt ei. Avem empatie față de oameni pentru cine suntem noi. Dacă îți lipsește empatia, aceasta spune ceva despre caracterul tău, nu despre al lor”. Într-adevăr, un sfat înțelept. 

Lumea noastră pare din ce în ce mai înclinată spre egoism, grăbită să-i judece și la fel de grăbită să-i mustre și să-i atace pe cei cu opinii diferite. Și totuși, atunci când a fost întrebat care este cea mai importantă poruncă, Salvatorul a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Observați că, deși a numit-o a doua poruncă, El a spus și că este „asemenea celei dintâi”4 . Vârstnicul William R. Bradford, din Cei Șaptezeci, a spus: „Dintre toate influențele care îi determină pe oameni să aleagă greșit, egoismul este, fără îndoială, cea mai puternică. Acolo unde este egoism, Spiritul Domnului este absent”5. 

Pentru cei care caută cu adevărat să-L urmeze pe Isus Hristos, a privi în afară și a avea grijă de cei aflați la nevoie este, poate, cea mai fundamentală trăsătură pe care trebuie să o dezvolte pentru a fi ucenici adevărați. Dezvoltarea empatiei sau a carității față de toți copiii lui Dumnezeu – indiferent cine sunt, de unde vin sau ce cred – ne va da puterea de a sta cu încredere înaintea lui Dumnezeu.6 

Fie ca fiecare dintre noi să caute să dezvolte aceste trăsături: să aibă grijă de cei aflați la nevoie și să se poarte întotdeauna cu îndurare, umilință și bunătate față de toți copiii lui Dumnezeu. 

 

1. Isaia 61:1-2. 

2. Mosia 18:8-9. 

3. M. Russell Ballard, „Dificila călătorie continuă!”, Conferința Generală, octombrie 2017. 

4. Matei 22:37-39. 

5. Vârstnicul William R. Bradford, cuvântare rostită la UBY, 3 iunie 2003. 

6. Doctrină și legăminte 121:45.