Din cauza situației create de COVID-19, templele au fost închise. Biserica a încercat să acționeze ca un bun cetățean global și să prevină răspândirea. Acest lucru a avut o influență semnificativă asupra oamenilor care trebuiau să facă rânduielile proprii și asupra rânduielilor pentru persoanele decedate.
Faptul că nu putem merge la templu nu schimbă influența pe care templul o poate avea în viața noastră. Am făcut un legământ ca parte a unei rânduieli. Ținerea acelui legământ aduce puterea Dumnezeirii în viața noastră, fie că putem merge la templu, fie că nu.
Chiar și în această perioadă plină de restricții cauzate de COVID-19, grija mare pe care Salvatorul a arătat-o cu privire la cum vom deschide templele, unde le putem deschide și care sunt cerințele pentru a le deschide, mă ajută să știu că El ne conduce.
Cred că, pe măsură ce mergem la templu din nou, mai mulți dintre noi își vor dori mai mult să aibă această experiență. Soția mea și cu mine am observat acest lucru când un grup de sfinți din Rwanda nu a putut lua din împărtășanie ca ramură o perioadă lungă. Când s-au întâlnit din nou, un spirit a cuprins congregația și m-a cuprins și pe mine, fiind una dintre cele mai puternice experiențe pe care le-am avut vreodată la o adunare de împărtășanie. Și cred că vom avea același tip de experiență când vom merge la templu din nou, pe măsură ce acestea se vor deschide, și vom simți din nou cum este să fii într-o casă dedicată a lui Dumnezeu. Cred că acea dorință profundă va aduce sentimente puternice.