Prima oară când am pășit în Dumbrava Sacră, nu era o „zi frumoasă, senină, la începutul primăverii” (Joseph Smith – Istorie 1:14). Era o zi înnorată și rece de iarnă, din luna ianuarie și ningea. Eram o misionară nouă în Misiunea Rochester, New York, și nu-mi amintesc prea multe despre ce gânduri aveam în acea zi cu excepția întrebării: „Cum voi reuși să vorbesc timp de 18 luni cu străinii?”.
Pentru o persoană introvertită ca mine, acesta este un lucru dificil. Totuși, îmi aduc aminte că, în pofida tuturor lucrurilor, am avut un sentiment special pe măsură ce am mers prin acea dumbravă. Pe măsură ce am oferit tururi ale locurilor istorice ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă în zona Palmyra în timpul misiunii mele, am ajuns să înțeleg că aceste locuri erau sacre nu doar datorită evenimentelor care avuseseră loc acolo, ci și pentru că oamenii continuau să vină acolo și să aibă experiențe sacre, indiferent de anotimp.
Invitația președintelui Nelson de la ultima conferință generală de a cugeta la modul în care evenimentele restaurării ne-au influențat viața, m-a făcut să reflectez la câteva dintre experiențele sacre pe care le-am avut și ce a însemnat restaurarea în viața mea. Ce m-a impresionat este că restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos accentuează importanța revelației în desfășurare pentru Biserică, pentru familia mea și pentru mine.
Revelația în desfășurare în Biserică
Cu cât am studiat mai mult viața lui Joseph Smith și istoria Bisericii, cu atât am înțeles că restaurarea a fost și continuă să fie un proces. Fluxul revelației nu a început și nu a încetat cu Joseph. Dumnezeu continuă să restaureze adevărul Său rând după rând, aici puțin și acolo puțin și acest proces continuă astăzi.
Vârstnicul Uchtdorf a spus: „Restaurarea este un proces continuu; noi trăim în perioada restaurării. Include «tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre» și «multe lucruri mărețe și importante» pe care «El le va revela» [Articolele de credință 1:9]… Evenimentele extraordinare care au loc astăzi fac parte din acea perioadă de pregătire despre care s-a profețit și care se va încheia cu a Doua Venire glorioasă a Salvatorului nostru, Isus Hristos” („Dormiți în timpul restaurării?”, Ensign sau Liahona, mai 2014, p. 59).
În ultima perioadă, au fost multe evenimente extraordinare în Biserică. Uneori, ne putem simți copleșiți. Dar nu trebuie să facem totul perfect acum. Putem fi alinați uitându-ne înapoi și văzând că, încă din zilele de început ale restaurării, ni s-a oferit adevăr rând după rând și nu am știut întotdeauna exact ce trebuie să facem sau cum să facem. Dacă privim aceste modificări în Biserică drept o invitație să ne bizuim pe Hristos, călătoria începe să fie mai puțin o povară și devine mai plină de bucurie.
Revelația în desfășurare în familii
Cred că este ușor de observat că familia mea nu ar fi aceeași fără cunoașterea despre restaurare. Tatăl meu este convertit la Biserică și este singurul membru al Bisericii din familia sa. Înainte să se alăture Bisericii, s-a înscris la Universitatea Brigham Young în urma recomandării unui prieten. Când l-am întrebat de ce a început să meargă la Biserică, mi-a răspuns: „Ce altceva mai poți face în Provo duminica?”. Are dreptate. După ce a fost botezat și a slujit în misiune, s-a întors la UBY, unde a întâlnit-o pe mama mea. Sunt recunoscătoare pentru capacitatea tatălui meu de a recunoaște și a acționa potrivit adevărurilor spirituale și că el și mama mea au făcut legăminte în templu care ne permit să fim o familie pentru totdeauna.
Acea cunoaștere a devenit foarte importantă într-o altă zi din luna ianuarie în Dumbrava Sacră. Colega mea de misiune și cu mine eram desemnate turei de după-amiaza de la locul istoric al fermei lui Joseph Smith. Era ziua înmormântării mamei mele. În timp ce colega mea și cu mine mergeam prin dumbravă, era ca și cum peisajul reflecta ce simțeam – răceală și întuneric și gri.
La ferma lui Joseph Smith, este un loc pe strada Stafford în care te poți opri și poți vedea într-o direcție Dumbrava Sacră și în cealaltă poți vedea turla Templului Palmyra printre copaci. În acea zi, m-am oprit în acel loc și m-am gândit cum, datorită adevărului oferit în acele două locuri – viziunea lui Joseph Smith în acea dumbravă și legămintele făcute în templu – știam că o voi vedea pe mama mea din nou. Am știut că, dacă îmi voi respecta legămintele, Dumnezeu Își va ține promisiunile către mine și că vor veni lucruri bune. Pierderea mamei mele continuă să fie dificilă pentru familia mea, dar îmi amintesc acele momente de pace pe care le-am simțit când am fost în suferință.
Poate că familia dumneavoastră este încercată acum. Cunoașterea adevărului pe care îl avem prin intermediul restaurării nu alungă durerea pe care o simțim, dar ne poate oferi harul și speranța de care avem nevoie pentru a merge înainte în perioadele dificile. Revelația ne poate ajuta să știm cum să îi ajutăm mai mult pe cei pe care îi iubim sau, pur și simplu, cum să-i iubim mai mult. Ne ajută să învățăm ce înseamnă să facem parte din familia lui Dumnezeu pe măsură ce învățăm mai multe despre noi înșine și despre relațiile noastre unii cu alții și relația noastră cu El.
Revelația în desfășurare pentru dumneavoastră și pentru mine
Joseph a spus în relatarea sa:
„Am meditat iar și iar asupra [versetului din Iacov 1:5], știind că, dacă vreo persoană avea nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu, eu eram aceea; pentru că nu știam ce să fac și, dacă nu puteam obține mai multă înțelepciune decât aveam atunci, niciodată nu aveam să știu…În cele din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie… să cer de la Dumnezeu” (Joseph Smith – Istorie 1:12-13).
Îmi place mesajul exprimat prin aceste cuvinte, anume că fiecare dintre noi poate să „[ceară] de la Dumnezeu”. M-am gândit în ultima perioadă că faptul de a ne apropia de Dumnezeu nu înseamnă doar să venim la El cu întrebările noastre – înseamnă să venim cu tristețile, bucuriile, neliniștile și temerile noastre. Înseamnă să venim la El cu toată ființa, cu defecte și tot ce avem, știind că El ne va primi. Și înseamnă că noi, așa cum ne-a îndrumat profetul, „[Îl ascultăm]”.
Recent, am avut o experiență care mi-a adus aminte de acest principiu. M-am trezit și, chiar înainte să mă ridic din pat, am simțit că nu sunt suficient de bună. În timp ce mă complăceam în aceste sentimente că „nu sunt suficient de bună”, m-am urcat în mașină pentru a merge la serviciu și am hotărât să ascult de învățăturile din Cartea lui Mormon.
„Nu o fi suficient în acest moment să învăț să îmi permit să mă simt demnă fără să simt mereu nevoia de a face mai mult? Nu o fi suficient acum să învăț să fiu, pur și simplu, în prezența Sa – pentru a-L asculta?”
În timp ce ascultam, mi-am adus aminte de îndemnul pe care l-am primit în timpul unui moment similar în urmă cu câteva luni, când eram neliniștită că nu făceam suficiente lucruri în viața mea. Îmi amintesc că m-am gândit: „Nu o fi suficient în acest moment să învăț să îmi permit să mă simt demnă fără să simt mereu nevoia de a face mai mult? Nu o fi suficient acum să învăț să fiu, pur și simplu, în prezența Sa – pentru a-L asculta?”.
Sunt recunoscătoare că, uneori, este suficient să vin la El și să fiu cu El. Sunt recunoscătoare pentru faptul că restaurarea înseamnă că Dumnezeu ne oferă o cunoaștere mai mare despre cine este El și ne oferă o relație mai personală cu El, care nu depinde de câte lucruri bifăm de pe lista noastră cu lucruri de făcut din fiecare zi. El ne iubește pentru că suntem ai Săi.
Pentru mine, restaurarea în desfășurare înseamnă dragoste – dragostea lui Dumnezeu care se întinde peste toate generațiile și îi atinge pe fiecare dintre copiii Săi. Înseamnă profeți care primesc îndrumare pentru zilele noastre. Înseamnă speranță că îi putem revedea pe cei dragi după ce murim, fără să mai fim separați vreodată. Înseamnă lumina Salvatorului din viața mea, care crește mai puternică pe măsură ce îmi deschid inima către El și merg unde mă conduce El. Înseamnă că, prin restaurarea adevărului lui Dumnezeu, noi putem fi aduși la El.